Oare esti chiar sufletul meu?

Se intampla uneori ca eu sa nu ma recunosc pe mine.Stiu ca sunt alta,stiu ca nu asta e viata mea reala sau poate nu stiu nimic despre mine.Cred insa ca nu ma cunosc deloc.Ma uit in oglinda si nu cred ca eu sunt,ca e reflectia mea,pentru ca ma stiu altfel.

Oare de ce tot ce vad,ce simt,este al meu?Uneori mi-as dori sa cred ca nu sunt eu aceea careia i se intampla asta pentru ca nu ma simt bine si nu ma regasesc in ceea ce fac...Desi tot ce fac sau spun nu-mi apartine in anumite cazuri (pentru ca asa consider eu),sunt cea mai naturala fiita posiblila...

Ma intreb cateodata daca ceea ce sunt eu e chiar sufletul meu.Cred uneori ca sufletul meu nu se potriveste nicidecum cu fata mea pentru ca fata mea e vesela si sufletul meu,trist uneori...Ma intreb daca sufletul meu a fost ales la intamplare.Imi dau seama ca nu a fost pentru ca sunt perfecta asa cum sunt eu-o ciudata...Am o imaginatie bogata care infloreste de fiecare data cand eu am chef...

Dar nu-l comand,pentru ca sufletul meu stie ce sa faca atunci cand trebuie.Altii nu-si dau seama cand impun sufletului sa se adapteze la ceva...Oare chiar el e sufletul meu?Pentru ca si daca eu incerc sa-l comand,face dupa ce vrea el dar face bine.

Sunt aleasa sa fiu asa,si stiu ca sunt unica.Este el oare sufletul meu natural?Este ales sa fie asa,eu

sunt aleasa sa fiu asa cum sunt acum,si nu pot schimba asta...

Un lung octombrie

Am trecut deja de mijlocul lui octombrie,dar mie tot mi se pare ca am inainte un veac pana la sfarsitul acestuia.Mi se pare ca uneori nu mai simt nimic de parca retraiesc acel moment la infinit si ma plictisesc.

Caut uneori lucruri care nu exista cu care sa-mi omor timpul care mi-a mai ramas liber.As vrea alteori sa plec de acasa chiar si pentru o zi,numai ca sa scap de monotonie.Ma plictsesc sa fac acelasi lucru a infinit.

Octombrie a adus cu el frunze moarte...Mi-a adus si mie in suflet o oarecare teama despre iarna ce va veni.Mi-e frica insa nici eu nu stiu de ce.Mi se pare ca fiecare zi trece din ce in ce mai greu si repeta lucrurile ca inainte.Nu mai e nimic nou.

Cand a venit toamna,la inceputul lui septembrie totul era diferit.Nici nu se simtea prezenta ei.Dar acum vara e atat de absenta,si sufletul meu atat de trist...si plange.Plange pentru ca nu mai e nimic de care sa se bucure.

Cad incet frunze moarte.Cu fiecare zi se mai scutura milioane de frunze.Incet-incet se golesc pomii ce altadata erau plini si de pasari...Si pentru toate acestea,se mai face un gol in mine,si nu mai dobandesc nici o putere ca sa inving si sa alung iarna.

Ce mai e special?O sa fie aceeasi iarna ca anul trecut-doar frig si urat-nici macar zapada.Astazi este 24 octombrie,maine este 25...Si ce daca?Tot mai e o saptamana si mie mi se pare foarte mult-ca doar iarna-i lunga pana vine primavara.Ma gandesc cu greu ce o sa fac de acum in colo-mai ales ca o sa vina frigul.

Poate o sa merg la scoala pana la vacanta de iarna,si apoi o sa continui sa indur frigul prin scoala.Ma plictisesc numai gandurile care-mi trec acum prin minte.Mi-e dor de zilele de vara-as da orice numai sa vina acum vara si sa scap de amintirile moarte...de toamna.

Jurnalul unui inger...

M-am sculat de dimineata mai devreme.Te-am privit cum dormi pana la ora 8 umatate cand te-ai trezit brusc.Ai mai incercat sa adormi dar n-ai reusit.Ti-am vazut visele pe care le-ai avut,si cum te-ai purtat in realitate.

Te-ai trezit din pat somnoroasa si ai fugit la oglinda.N-ai avut timp pentru mine.Am incercat sa te fac sa ma vezi,dar ai trecut nepasatoare pe langa mine.Te-am privit in oglinda si erai extrem de frumoasa.Te-am urmarit pana la bucatarie si te-am vazut cum mancai.Am stat la masa chiar in fata ta,dar nici nu m-ai bagat in seama.

Te-ai dus sa te speli ca in fiecare dimineata pe fata.Ti-am atins pielea fina dupa ce te-ai dat cu crema si cu fond de ten.Nici atunci nu m-ai observat.

Am plecat alaturi de tine la serviciu,am stat in dreapta ta in masina dar nu m-ai observat.Pe drum ai fost stresata.Ai ajuns la serviciu si ti-am privit lucrarile pe care le aveai de facut.Ai fost suparata toata ziua.Eu am incercat sa-ti alin sufletul,dar nu m-ai vazut.Ai trecut de zeci de3 ori pe langa mine si nici nu m-ai observat.

Toata zua am incercat sa te fac sa zambesti,pentru ca stiam ca iti era greu sa fii departe de ai tai de la un timp asa de lung...Erai in acea casa alaturi de ei,dar nici nu te gandeai la ei....de multe vreme.

Erai absenta de la ganduri albe...Te-am privit cum te-ai intors spre casa.Nu te-am scapat din ochi nici macar o clipa,dar tu nu m-a privit nici o secunda.Erai abatuta,si-ti stiu si motivul.Stiu chiar si ce visezi.

Ai venit acasa si ai dat drumul la TV fara sa observi cartea neagra de pe masa...Nici nu te-ai apropiat de mine.Eu eram chiar langa ea.Acolo am stat si te-am vegheat,si chiar de eram in spatele televizorului,stiu si ce film ai vazut.Stiu totul despre tine,stiu si ce visezi,si ce privesti.Incerci uneori sa schimbi asta,sa incerci ca eu sa nu vad ce faci-dar asta nu se poate.Si cu ochii inchisi,si stand intr-o camera inchis,fara lumina,stiu chiar si ce cantitate de mancare iti pui in farfurie.Pot sa ghicesc si cuvantul pe care il citesti stand cu spatele la tine in timp ce cutreieri o carte...

Nu-ti vine sa crezi.Te-ai culcat nepasandu-ti de mine si de cartea cea neagra.Te-am privit cum dormi.Erai stresata si n-ai putut sa visezi.Te gandeai la lucruri ciudate.Stiu si la ce te gandei.Tu crezi ca eu sunt inexistent,dar iti spun-eu tot timpul stau pe umarul tau si te privesc.Sunt ingerul tau,si te iubesc...

Toamna,vise...

Stau in parc...pe o bancuta retrasa,si ma gandesc la mine.Sunt singura.Cateodata mai scot oglinda din rucsac si ma privesc.Ma uit si o bag inapoi.Pentru mine oglinda inseamna totul sau nimic.Cand ridic oglinda,vad in ea reflectia copacilor batrani si palizi.Ma inspira foarte tare sa vad pomii viu colorati.Parca simt miros de flori de mar,suprapus cu mirosul umed al toamnei.
As vrea sa citesc,dar nu am o carte,asa ca prefer sa scriu ceva,pe caietul aproape terminat de romana...Ma pun pe ganduri.Imi vin in cap idei care dispar cu fiecare miscare.Fredonez o melodie linistita,care nu-mi prea place,dar totusi o cant...
Miroase a frunze uscate.Sunt milioane pe aici.Imi amintesc de cand eram mica si ma jucam prin frunze.Nu pot nega ca acum nu-mi mai place,dar acum ma joc prin ele in scris si imi imaginez senzatia de bucurie pe care o traiam atunci.Iau o frunza in mana si o privesc iar apoi o arunc.Nu inseamna nimic pentru nimeni probabil,dar pentru mine e o muza.Ma ridic,cu gandul de a pleca,dar parca ceva ma impinge si cad inapoi pe banca rece.Visez parca cu ochii deschisi.
Visez la vremuri de demult.Buchisesc incet tainele naturii de acum si de atunci.Nu mai inteleg nimic.Imi suprapun in minte o mie de idei care sunt uitate o data cu secunda ce trece.
Ma sufoca vantul,ma ineaca aerul si mi se usuca vocea.Pierd o gramada de cuvinte si nu inteleg ce se intampla.Imi place foate mult sa dezleg taine,dar pe aceasta n-o inteleg.Se zbat in mine imagini si sunete ce formeaza vise.Incet-incet visul se dezleaga.
Sunt iar pe banca rosie din parc.Nu-mi amintesc nimic.Stiu doar ca ceva in mine vrea sa iasa afara.O fi oare gandul care ma impinge in trecut sua idila nemuririi sufletului?Sau vreo nostalgie ramasa demult in sufletul meu de copil?
N-o sa stiu nici-odata daca maine voi mai simti acel miros de flori de mar pentru ca numai sufletul meu poate sa intareasca in mine acel parfum...Si-acum miroase a frunze verzi si Floarea-Soarelui.Oare voi mai simti toamna asta sentimentele pe care le traiesc acum?Poate da,poate nu...dar asta voi sti numai eu...doar eu...

Octombrie...

Se lasa seara.Afara era frig si mohorat.Abia trecuse apusul,si norii intunecati cuprinsera cerul fumuriu,de octombrie.Nici greierii nu mai cantau,nici pomii nu mai plangeau,nici oamenii nu mai plecau de acasa-caci era frig,ploaie...Usor,incepea ploaia.Apoi,incet incet,se grabea sa-si lase stropii pe asfaltul rece,inundand strazile goale.
Se auzeau din departare pasii cuiva,calcand cu greu.Trecea pe langa fiecare casa fara umbrela,prin ploaie,singura.Fredona ceva vechi,ca sa-si omoare timpul.Se parea ca mai avea mult de mers.Uneori se mai oprea in dreptul unei case si isi ridica privirea,uitandu-se ca din ce in ce mai mult cerul se intuneca.Privea apoi inainte,sperand sa vada cine ce minune.Ii era frica,singura,in noaptea care ii cuprindea sufletul.
Ce dor ii era de zilele de vara,cand,tot acest drum il strabatea,dar vesela,chiar si in miezul noptii.Acum totul se schimbase.Acest octombrie era cel mai urat din cate exista.Fata avea in spate un ghiozdan galben,plin de carti si culegeri pe care le purta de atata timp.Plecase de la scoala acum o ora si jumatate,dar tot nu ajunsese.Ieri fusese cald,azi era foarte frig.Iar se oprise si ridica privirea.Isi lasa obrajii biciuiti de picaturile aspre de ploaie,pleca privirea apoi si mergea mai departe.Ropotul ploii era groaznic.Si ea incerca sa invinga teama .
Octombrie venise asa cum plecase septembrie.Asa,deodata,fara ca nimanui sa-i fi cerut permisiunea.Si uite asa,venise mijlocul lunii acesteia,cu ploi...Fata era foarte trista.Omisese ceva ce simtea ca trebuie sa stie...in sufletul ei.Sufletul ii era acum cuprins de intuneric.Mersese doar cinci minute se atunci si i se parea o vesnicie.Mai avea cam o jumatate de ora.Era foarte uda deja si nu mai suporta apa din abundenta.
Merse mai departe.Iar canta acea melodie veche,si exersa cu mainile ude melodia aceea pe clapele pianului.Parea nebuna.Dar oricum nimeni nu era pe strada,poate doar cainii,dar n-o vedea nimeni,pentru ca noaptea era tarzie.
Acesta era octombrie...trist si intunecat...

Legenda dragostei

Demult, undeva pe pamant s-au adunat toate calitatile si simturile omenesti. Cand Plictiseala a cascat pentru a treia oara, Nebunia, nebunatica ca intotdeauna, a propus: 'Hai sa ne jucam de-a v-ati ascunselea!' Intriga si-a ridicat ispitita sprancenele, iar Curiozitatea, neputand sa se retina, a intrebat: 'V-ati ascunselea? Ce mai este si aceasta? Este oare vreun joc?' Nebuniaa explicat ca-si va acoperi ochii si va numara pana la un milion, in timp ce toti ceilalti se vor ascunde, iar cand numaratoarea va lua sfarsit, primul ce va fi gasit ii va lua locul si astfel jocul va continua... Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat intr-atat de multe tumbe, incat chiar si Indoiala s-a lasat convinsa, ba mai mult, chiar si Apatia cea mereu bosumflata si dezinteresata. Insa nu toti au acceptat sa ia parte la aceasta activitate; Adevarul a preferat sa nu se ascunda: 'De ce sa ma ascund, daca pana la urma tot voi fi descoperit?' Aroganta a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul ca ideea nu-i apartinuse), iar Lasitatea a preferat sa nu indrazneasca.
'Unu, doi, trei...' a inceput Nebunia sa numere. Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca intotdeauna, s-a culcat in spatele celei mai apropiate pietre. Credinta s-a inaltat spre cer, iar Invidia s-a ascuns in umbra Triumfului, care, prin propriile sale forte, a ajuns in coroana celui mai inalt copac. Generozitatea aproape ca nu reusea sa se ascunda, fiecare loc pe care il cauta parand sa fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decat pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumusete! Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Rusine! Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptate! Rafala unui vant? Locul magnific pentru Libertate! In sfarsit s-a ascuns intr-o raza de soare. Egoismul, dimpotriva, si-a gasit un loc convenabil chiar de la inceput, insa numai pentru el... Minciuna s-a ascuns la fundul oceanului (adevarata minciuna, in realitate, s-a ascuns dupa curcubeu), iar Pasiunea si Dorinta in craterul unui vulcan. Neatentia, pur si simplu, a uitat sa se ascunda... dar aceasta nu este atat de important!
Cand Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu isi gasise inca o ascunzatoare pentru ca fusese atat de ocupata... pana cand a observat o tufa de trandafiri si profund impresionata de flori, s-a ascuns intre ele. 'Un milion!' a numarat Nebunia si a inceput sa caute. Prima pe care a gasit-o a fost Lenea, la numai trei pasi. Dupa aceasta, Credinta a fost auzita discutand cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si cu Dorinta au fost vazute facand vulcanul sa vibreze. Intr-o secunda, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit sa fie cautat, caci a iesit singur la iveala, dintr-un cuib de viespi. Mergand atat de mult, i s-a facut sete si venind inspre lac, a descoperit-o pe Frumusete. Cu Indoialaa fost si mai usor, caci aceasta sta cocotata pe un gard, neputand decide unde sa se ascunda.
Astfel i-a gasit pe toti: Talentul - in iarba tanara, Frica -intr-o pestera intunecata, Minciuna - in spatele curcubeului (iarasi o minciuna... era totusi la fundul oceanului!), chiar si pe Neatentie, care a uitat pur si simplu de joaca... Numai Dragostea nu putea fi gasita. Nebunia o cautase in fiecare tufis, fiecare raulet, pe piscurile muntilor si cand era aproape gata sa renunte, a zarit tufa de trandafiri infloriti. Cu un tepus ea a inceput sa indeparteze crengutele ghimpoase, cand deodata auzi un strigat ascutit: spinii au impuns ochii Dragostei! Nebunia nu stia ce sa mai faca pentru a-si cere iertare: a plans, a rugat, a implorat si chiar s-a oferit sa-i fie ajutor si indrumator. Incepand cu acea zi, Dragostea e oarba, iar Nebunia o insoteste mereu.'

Learning love-partea a 3-a

Au trecut doua zile de cand nu s-au mai vazut.Alice era foarte suparata,dar nici macar nu mai stia de ce.Simtea plimbandu-se prin parc aerul inchis si uscat,si o unda de parfum barbatesc ce-i amintea de Michel.Zambea si totodata ii venea sa langa.Se gandea ce va face in cele doua saptamani de vacanta care aveau sa soseasca cu pasi grabiti?Daca ea dupa doua zile era suparata ca nu-l vazuse...

Era clar-vacanta de iarna avea sa fie un cosmar pentru ea,fiindca el nu era infiecare zi cu ea,intr-un loc anume,sa fie ei doi,impreuna.Si-ar fi dorit mult asta.Cathy si Nady mereu o sustineau sa-l sune si ele devenira cele mai bune prietene ale ei,deoarece erau aproape singurele care stiau de Michel,dintre fete,caci baietii probabil erau toti informati de Lewis care nu se putea abtine.

Alicia vroia sa se razbune,dar nici nu mai stia pe ce.Se gandea sa mearga sus sa stea pe mess,numai ca sora ar fi innebunit-o cu temele...Cathy o suna intr-o seara si ii spuse sa mearga sa doarma la ea,alaturi de Nady care oricum ar fi venit,dar s-a hotarat sa mearga ziua urmatoare,asa incat maine nu va mai fi singura.

Cathy si Nady nu mai erau asa uimite de faptul ca Michel si Alice erau impreuna,caci Cathy era acum cu Lewis iar Nady cu John,asa ca le prea bine ca cercul lor este cumpus din sase adolescenti.Cei sase s-au hotarat apoi sa ramana de Craciun impreuna,chiar si de revelion,numai daca Michel si Alice nu plecau la munte,cu ai lor,ca in fiecare an de pilda...

Asa s-a si intamplat.Cathy,Nady,Lewis si John vor face Craciunul impreuna cu Alex si Anne,doi prieteni foarte de treaba.

A sosit si Craciunul.Cei sase au facut Craciunul imreuna iar Michel si Alice au plecat la munte.Nu mult timp dupa ce au ajuns,au descoperi extrem de fericiti ca isi vor petrece Craciunul si revelionul impreuna,la acelasi hotel,in aceeasi statiune.

Si au ramas impreuna...au invatat ce inseamna iubirea cu adevarat.

Jurnalul unei scriitoare-Inaltarea mea spre alte lumi...

Din livada razbate pana aici taraitul greierilor .Parca sunt undeva la tara intr-o seara,cand somnul ma ocoleste,asteptand sa se intample nu stiu ce minune,care sa schimbe ceva in existenta mea ,s-o inscrie pe un alt fagas decat cel ai carui pasi sunt dinainte determinati.

Cred ca fiecare dintre noi si-ar dori sa i se intample ceva iesit din comun,ceva care sa-i deschida apetitul pentru necunoscut,pentru aventura.Ne plictisesc zilele monotone si noptile,ce par la fel de lungi.Se duc fara sa lase vreun semn al trecerii lor ireversibile.

Probabil copacii sunt mai intelepti decat noi.Se pleaca in fata inevitabilului cu un fel de smerenie care ne surprinde.Spre deosebire de ei,noi cartim in fata implacabilului incapabili sa ne impacam cu un destin omenesc,chiar daca suntem doar trecatori prin viata ca un vis.Vietile noastre sunt doar o masura a scurgerii timpului.Puncteaza din loc in loc vesnicia.

O clipa,imi lasasem gandul dus pe firul amintirii la vremea cand nestiind sa buchisesc literele,bunica imi citea basme a caror actiune se descalcea repede,chiar daca autorul atragea atetia ca au trecut ani si ani pana ce Fat-Frumos i-a venit de hac zmeului si a salvat-o pe Ileana-Cosanzeana.

Ne vine greu sa ne recunoastem invinsi de propriile noastre arme,d-apai sa mai si trambitam infrangerea.Numai eu stiam ce se ascundea in sufletul meu dincolo de fizionomie aparent calma,usor marcata de tristete.

Ma simteam la inceput de veac asistand la disparitia unei lumi ce apartinea prin structura ei trecutului si la aparitia altei lumi despre care era greu sa ghicesc incotro isi indreapta pasii.Si ce mi se parea covarsitor,era un sentiment de vinovatie totala.Nu cred ca cineva ar putea intui exact starea mea de atunci.Parca imi atarnau in spate toate pacatele omenirii,reactualizate cu o forta cosmica.

Pentru prima data indoiala si-a facut loc in gandurile mele.Am realizat in sfarsit ca drumul meu nu e intins ca-n palma ci cu tot felul de asperitati,cu urcusuri si coborasuri repezi,ce-ti taie respiratia.

Am inteles ca in viata nimic nu se obtine fara munca asidua,ca automultumirea e un drog cu efecte periculoase pentru evolutia ulterioara a indivdului.Am inteles foarte multe lucruri intr-o vara ce avea sa nu se mai termine,o vara in care am simtit nevoia sa-mi randuiesc cu grija in minte semnificatia unor indelungi meditatii.Primul meu insucces adevarat mi-a adus cu sine un imens castig spiritual.

Am invatat ca nu trebuie sa regretam nimic atat timp cat mai exista o primavara care vine sa se suprapuna peste toate toamnele din sufletul nostru,aducand cu ea bucuria implinirilor viitoare.

Jurnalul unei scriitoare-Inaltarea mea spre alte lumi...

Inca se mai zaresc pe asfaltul umed urmele tocurilor pecetluite sub caldura torida.Nu mai sunt de multa vreme copil,cel putin eu nu ma simt,fiindca mereu gandurile ma poarta intr-o alta lume,o lume a mea,dar tot imi place sa merg desculta prin ploaia calda,sa-mi las obrajii biciuiti de picaturile repezi.Ropotul lor imi strecoara in suflet un nemarginit sentiment de eliberare.Dispar dintr-o data suvoaie nesfarsite de oameni ce se scurg toropti de zapusala,spatiul pare ca se dilata,iar strazile se pierd in infinit...

Asta e vara...e pace,e vacanta...dar cum incepe scoala,vacarmul se intinde pana si peste mine si-mi alunga stingherul suflet gol dupa o vacanta singuratica si linstita.Cand nu ma preseaza timpul,ca acum de pilda,imi place sa merg spre casa pe jos.Strabat cu pasi domoli cartierul linistit de la marginea orasului si ma opresc iarasi,ca in alte multe dati,sa admir vitele cochete amplasate cu gust in spatiile inundate de verdeata.Am ramas din copilarie cu o preferinta deosebita pentru cainii inteligenti...imi plac foarte mult animalele...

Imi amintesc de ziua in care am fost inscrisa la scoala...Mi-ar fi greu sa reconstitui in cuvinte ce am simtit atunci.O lume de vis isi inchidea grabita portile in urma pasilor mei.Nu-mi venea nici sa rad,nici sa plang.Ma zbateam intre nostalgia unui ieri trait in libertate si curiozitatea unui maine de care nu-mi mai apartineam in intregime.Cu voia sau fara voia mea ma inaltasem spre un alt prag al vietii-un prag a carui semnificatie am constientizat-o aproape de valorile obiective.Pentru mine insami incetasem sa mai fiu un copil,chiar daca in ochii celor mari noua situatie nu schimba prea mult datele problemei.E ciudat,dar pentru mine prima zi de scoala si-a pastrat aerul sarbatoresc...

Mi-am facut si un prieten de atunci...copilarii,dar imi dau seama ca experientele noastre sufletesti au ceva in comun.Si eu am incercat,ca si el,o strangere de inima cand am ajuns in ciclul gimnazial.Mi se parea ca se prabusile ceva in sufletul meu de copil.Parca si ochii luminosi ai invatatoarei isi pierdusera stralucirea estompati de o lacrima,cel putin asa mi se parea mie atunci...

Learning love-partea a 2-a

Soarele se ridicase de mult pe cerul ca o petala de miozot.Somnul ai adanc,cufundat in tacere,s-a strapuns brusc ca o sageata a diminetii.Se ridica din pat.Era sambata dimineata-si ce rau ii parea ca doua zile avea sa stea singura acasa ,fara parintii care sunt plecati la munte in week-end,fara sora mai mica pe care o putea ajuta la teme(macar ceva sa-si gaseasca de lucru)si chiar fara iubitul ei...pentru ca sambata nu se face scoala...

Si-a pus repede cereale,s-a imbracat si s-a aranjat putin dupa care s-a hotarat sa plece la mall cu prietenele sale.A sunat-o mai intai pe Lilith care nu a putut sa mearga deoarece era plecata in week-end cu parintii ei,pentru ca nu a avut voie ca la 17 ani sa stea singura acasa,la fel a facut si Maya,dar in final Cathy si Nady au mers cu ea.Ajunse in mall,au pornit prin magazinele care erau aproape pline.Dupa vreo 3 ore de stat pe acolo,au hotarat sa mearga sa manance ceva la KFC,pentru ca era mai la indemana pentru trei prietene singure acasa,sa ia ceva poate la pachet.In final,cele trei au mancat acolo,ca sa mai traga de timp,cand,pe cine sa vada Cathy..."Nu cumva tipul ala se numeste Michel si este cel de la liceul nostru?Nu-i asa ca-i dragut?"

Alice,caci asa o chema pe fata,si-a ridicat capul din farfurie si l-a privit:da,chiar el era,iubitul ei...si statea impreuna cu John si Lewis,doi baieti foarte draguti.Cei trei s-au asezat la o masa,in timp ce Cathy si Nady au aflat uimite ca Michel este iubitul Aliciei si au ramas cu gura casca,trimitand-o sa se duca sa-l salute,dar ea era prea fericita ca sa se ridice de pe scaun-pur si simplu visa cu ochii deschisi.Ajunsa acasa,fara sa-l salute,isi daduse seama ca a facut o greseala ca nu s-a dus la el,si incerca sa-l sune si sa-i spuna ca-l iubeste enorm...

Incepu sa scrie in jurnal,si apoi se mai gandi o data sa-l sune.Nu stia ce sa faca.Era primul ei iubit si abia invatase si ea cate ceva despre dragoste,si se gandi ca nu ar strica un telefon din partea ei care s-ai aminteasca faptul ca il iubeste.Asta a si facut iar toata ziua s-a uitat la acelasi film:preferatul ei "If only"pe care l-a mai vazut de 10 ori dar acela era perfect...

Alice citea multe carti,mai ales romane de dragoste.Seara,si-a calcat pe suflet si l-a mai sunat o data si au vorbit o ora intreaga,dupa care lumina slaba s-a stins si orasul a ramas in bezna.Era 3 dimineata,iar fata nu putea sa doarma.Simtea cu adevarat ca baiatul a patit ceva...ca s-a intamplat ceva cu el si e grav.A incercat sa sune,dar el nu raspundea.II era din ce in ce mai frica.Se speria,dar parca undeva simtea ca nu are de ce,desi se speria.

Dimineata,pe la 7,dupa o noapte nedormita,l-a sunat.El din nou nu raspundea...La 8,l-a mai sunat de doua ori...a ora 9,dupa un apel la care el nu a raspuns,ea a primit un mesaj:"Iubito,iarta-ma ca nu ti-am raspuns...Probabil ti-a fost teama ca am patit ceva,ti-a fost frica.Iarta-ma,te rog...Uite,ca sa-mi cer iertare,uite-te la usa,e ceva pentru tine acolo:te rog nu privi prin usa,deschide-o mai intai:vreau sa fie o surpriza.Te iubesc enorm!!!"

Alicia a deschis usa putin sfioasa,cand.in pragul sau era chiar Michel.Avea in brate un catelus alb,cret si foarte mic.Era cainele pe care il vazuse in mall.El a urmarit-o ca sa-i cumpere ceva,ce-si dorea ea ,caci o iubea tare mult.Pe langa catel avea in brate vreo 20 de baloane in forma de inimioare,pe care i le daduse.Ea pregatise pranzul si mancara impreuna dupa care ei se plimbasera prin parc,mana-n mana pana pe la ora 18 cand parintii Aliciei trebuiau sa soseasca.El pleca,iar ea ii astepta entuziasmata,dar dornica sa mai ramana singura un week-end.

Learning love partea 1

Noaptea a cuprins in departari visele albastre.Luna si-a stins lumina argintie si e intuneric pe pamant.De la o fereastra,in noaptea neagra,porneste o raza de lumina aurie.S-a aprins pe jos un ecran de mobil,dupa o lampa cu lumina slaba.Era un mesaj:"Te iubesc...".
Fata,adormita,ridica mobilul de jos si citi.La inceput a vrut sa trimita inapoi un SMS,dar l-a lasat jos.Numarul abia il incarcase in telefon,dar stia bine cine-i trimisese-era cineva pe care si ea il iubea.Stinse lampa si lumina aurie din intuneric disparu.
Dimineata,fata se trezi brusc si mai citi odata SMS-ul din telefon,pe care hotari apoi sa-l pastreze.Se imbraca repede si puse pe umeri geanta cu jurnalul,cartile si caietele pentru scoala,si porni cu tenesii descheiati pe jos,spre liceu.Intra in clasa,se aseza in banca si deschise jurnalul,dar nu scrisese nimic in el,doar citi randuri anterioare...
A mai citit o data mesajul.Stia acum ce simte:a invatat sa-l iubeasca pe acel baiat pe care il intalnise...Trecu pe coridor,il vazu,si veneau din parti opuse,iar in dreptul lui fata il apuca de mana si il stranse tare.
Amandoi se gandeau in acel moment ca iubeau si ca au invatat sa iubeasca.Fata ii daduse raspunsul prin privirea zambitoare pe care i-o oferise.Raspunsul era un "da" sincer.Baiatul o intelese si-i zambi.Cand au plecat de la scoala,fata il vazu pe el si el pe ea.El,vesel,se duse la ea incet si o saruta pasional.Era primul lor sarut.Nici nu mai stiau unde s-au intalnit la cat erau de indragostiti...
A ajuns acasa si din nou se facu intuneric,si iar o lumina aurie,slaba,patrunse ca o sageata umbra intunericului amar.Iarasi telefonul suna si un alt SMS intra in telefon:"Te iubesc enorm...".Era de la el din nou.De data aceasta,SMS-ul fusese trimis inapoi din partea ai,cu multa dragoste...